Să continuăm (mini)lectura de vacanță! De azi citim un capitol al cărții ,,Parentaj sensibil și inteligent” – subcapitol cu subcapitol.
Descoperim împreună ,,Cum dezvoltăm capacitatea de mindsight: compasiunea și dialogurile reflexive”:
” În calitate de părinți, noi nu oferim copiilor noștri numai experiențe care ajută la modelarea minților aflate în plină dezvoltare, ci ne oferim pe noi înșine. Copiii învață de la noi privindu-ne și imitând ceea ce facem.
Dacă educația s-ar face numai verbal, treaba ar fi ușoară. Copiii vor învăța ce este mai important pentru noi și ce apreciem noi nu doar auzind ceea ce spunem. Cine suntem, natura caracterului nostru, iese la iveală prin modul în care trăim și în care decidem ceea ce facem.
Nu contează cât de mult reflectăm și ne aprofundăm introspecția, în cele din urmă, modul în care acționăm transmite adevăratul mesaj despre valorile noastre.
Copiii observă aceste expresii exterioare ale caracterului nostru și își amintesc, imită și recreează aceste feluri de a fi în lume. Copiii noștri ne urmăresc deoarece vor să știe cine suntem.
Caracterul se dezvoltă prin modelarea caracteristicilor noastre constitutive înnăscute de către lumea socială a experienței. Ce caracter am dori să dobândească propriii noștri copii? Dacă dorim ca ei să aibă compasiune, capacitatea de a se respecta și a avea grijă de ei înșiși, de ceilalți și de lumea lor, vom dori să-i creștem și să-i educăm în moduri care încurajează dezvoltarea empatiei.
Modurile în care relaționăm cu propriii copii pot cultiva compasiunea și empatia lor.
Indivizii sensibili, care pot gândi și raționa, care pot să se bucure de viață și să construiască relații sănătoase cu ceilalți, sunt mai capabili să-și utilizeze aceste daruri unice ca membri productivi ai societății.
Dacă scopul este acela de a încuraja empatia la copiii noștri, cum o pot promova atunci părinții?”
Vacanță cu soare în continuare!
A scris și a citit cu voi azi,
prof. Laura Iacob